Destul de ciudat au plutit și s-au schimbat foarte des veștile în săptămânile premergătoare celei de-a treizeci și cincea ediții a Întâlnirii Muzicii și Dansului Popular de la Sfântu Gheorghe. A devenit relativ repede clar că, din cauza restricțiilor guvernamentale, această ediție nu va fi la fel ca cele anterioare, însă mult timp a rămas complet incert cum va arăta și, mai ales, care va fi amploarea ei.
Apoi s-a dovedit. În comparație cu faptul că organizatorii au numit cea de-a 35-a ediție „mini” în ultimele zile, oferta nu a fost deloc sărăcăcioasă!
În data de 7 noiembrie, vineri, la ora zece dimineața, în foaierul Teatrului „Tamási Áron” s-a deschis o expoziție de desene pentru copii, având ca temă instrumentele muzicale populare. O oră mai târziu a urmat spectacolul Ansamblului Artistic „Mureșul”, „János Vitéz”, un joc scenic de basm regizat de Novák Ferenc Tata, iar de la prânz, tot în foaier, a avut loc din nou „Mielul cu lâna de aur” – un eveniment de dans cu poveste, coordonată de Karácsony-Tóth Tünde, Tóth Zalán și Tóth Zselyke.
După prânz, organizatorii i-au așteptat pe cadrele didactice la Casa Míves, unde, sub titlul „Cu fluier, tobă și vioară de trestie”, Benkő Éva și Demeter Miklós au susținut un curs metodologic, iar de la ora 16:00, în piața centrală, în fața teatrului, a avut loc un flash mob numeros și plin de atmosferă.
Cel mai important eveniment al manifestării din acest an – în lipsa obișnuitului ansamblu invitat din Budapesta – a fost, fără îndoială, în sfârșit, o producție în întregime proprie: spectacolul „Ritka Magyar”, conceput, coregrafiat și regizat de Tőkés Csaba Zsolt, în memoria lui Kallós Zoltán, prezentat de la ora 19:00 pe scena mare a Teatrului „Tamási Áron”. Producția Ansamblului de Dansuri Populare „Udvarhely” a fost pusă în scenă de această dată într-o formulă extinsă, în colaborare cu artiștii Teatrului Coregrafic și Dans Folcloric „Trei Scaune-Háromszék” – inclusiv formația Heveder –, oferind o experiență deosebită chiar și celor care văzuseră deja spectacolul anterior.
Singura notă discordantă a fost faptul că ansamblul gazdă a urcat din nou pe scenă într-un costum de tip „mezőség” despre care specialiștii spun de ani de zile că nu este autentic, este înșelător și reprezintă un exemplu greșit. Din păcate, acesta este pe placul conducătorilor unor ansambluri de amatori, care îl imită, ceea ce constituie o eroare serioasă. Ar fi, fără îndoială, necesar ca acest tip de costum să fie abandonat definitiv, pentru ca formații similare din județ să nu mai încerce să îl reproducă. Este regretabil că, în contextul unui spectacol altfel excelent, a trebuit din nou să fie semnalat acest aspect.
Seara a continuat, desigur, cu casa dansului popular în sala de evenimente Óriáspince, care, în ciuda condițiilor sale excelente, s-a dovedit, în mod îmbucurător, prea mică pentru mulțimea mare de participanți. Pe parcursul serii au cântat formațiile Piros Pántlikás din Magyarlapád, Heveder, Folker și, deja nelipsita, formația Finom, iar gazdele au fost Kis-Demeter Erika și Kis István.
În anii anteriori ne-am obișnuit ca, în ziua de sâmbătă, pe coridorul Sepsi Aréna să îi aștepte pe vizitatori un târg meșteșugăresc popular. Anul acesta, din cauza schimbării locației, acesta a avut loc în centrul orașului, în piața din fața teatrului, și, în ciuda vremii posomorâte, a atras un număr frumos de vizitatori.
În același timp, au putut fi vizitate și două expoziții fotografice deosebit de valoroase: o expoziție de fotografii de arhivă din colecția lui Türei Lengyel László, în foaierul Studioului de Dans „Háromszék”, precum și expoziția în aer liber „De la Moldova la Sic” semnată de Kása Béla.
Din lipsa unui spațiu adecvat, a lipsit însă din ofertă „Tündérvár” – spațiul de joacă pentru copii, iar odată cu acesta și familiile cu copii mici, care în anii trecuți obișnuiau să viziteze Arena tocmai din acest motiv.
La ora 10:00 dimineața a început, în sala de conferințe a Colegiului „Székely Mikó”, cea de-a XI-a ediție a Concursului de Dans Fecioresc din Ținutul Secuiesc, având ca temă în acest an „pontozó”-ul din Magyarlapád, la care, alături de formația Piros Pántlikás, au participat și păstrători ai tradiției din Lapád.
În cursul după-amiezii, în același loc, a avut loc festivitatea de premiere a concursului, urmată de un concert de muzică populară: formația Piros Pántlikás și-a sărbătorit jubileul de patruzeci de ani de existență, în colaborare cu participanții la concurs și cu păstrătorii tradiției!
În paralel cu aceste evenimente, la Studioul de Dans „Háromszék” s-a desfășurat o discuție interactivă cu proiecție, alături de Szőcs Szilárd și Deák András, inițiatorii și realizatorii proiectului video „O mie de fețe ale Ținutului Secuiesc”. Evenimentul a fost moderat de Prezsmer Boglárka. Ulterior, de la ora 15:00, în aceeași locație, a urmat lansarea de carte a materialului didactic de dans „Mă întorc cu el repede”, realizat de Didici Norbert, Kádár Elemér și Sándor Csaba Lajos. Cu această ocazie, Kádár Elemér a vorbit despre volum, conținutul său, elementele de noutate, procesul de realizare, colaborarea dintre cei trei autori, precum și despre planurile lor de viitor. Publicația reprezintă al 11-lea volum din seria de caiete metodice editate de Asociația Maghiară de Dansuri Populare din România, însă lansarea nu a stârnit interesul publicului din Sfântu Gheorghe, la fel ca nici proiecția desfășurată anterior. Participarea a fost ceva mai bună la masa rotundă programată de la ora 16:00, inițiată de biroul din Sfântu Gheorghe al Fundației Casa Tradițiilor Ardelene, dedicată situației actuale a învățământului de dans popular în zona Trei Scaune, moderată de András Lóránd.
Seara, de la ora 19:00, concertul susținut de renumitul ansamblu Muzsikás și Kacsó Hanga Borbála, artiști apreciați la nivel mondial, a încununat Întâlnirea în sala de conferințe a Colegiului „Székely Mikó”, în cadrul turneului transilvănean „Autohtoni în propria patrie”. După concert, a urmat din nou un excelent eveniment a casei dansului popular în sala de evenimente Óriáspince, unde au cântat formațiile Heveder, Folker și Finom, iar gazdele au fost Stefán-Dobai Katalin și Stefán Bencze.
Per ansamblu, această ediție „mini” a Întâlnirii muzicii și dansului popular a fost un eveniment reușit, de înaltă calitate, însă a fost umbrită de incertitudinea care a precedat organizarea sa. Din acest motiv, numeroși oaspeți veniți de departe, prezenți în mod constant în anii anteriori, au lipsit de această dată în număr considerabil. Acest lucru este valabil atât pentru participanți individuali, cât și pentru ansambluri invitate sau participante.
Din păcate, a lipsit complet din program gala de dansuri populare pentru copii și tineret, care în trecut atrăgea mulți spectatori și a cărei organizare nu ar fi presupus costuri foarte mari. S-a demonstrat din nou că orașul nostru reședință de județ nu dispune de spații adecvate pentru desfășurarea unor astfel de evenimente la un nivel demn de luat în serios. Una dintre locațiile principale, sala de conferințe, este potrivită pentru multe lucruri și, în mare măsură, a salvat Întâlnirea, însă este totuși o soluție de compromis. Când membrii renumitului ansamblu Muzsikás, obișnuiți cu săli de concert de nivel mondial, au urcat pe scenă, am simțit eu însumi un disconfort în sală din cauza condițiilor, inferioare chiar și celor dintr-un cămin cultural din mediul rural.
Este, totuși, un aspect îmbucurător faptul că un nou spațiu pentru casa dansului popular a fost integrat în program. În anii precedenți, lipsa acestuia era frecvent criticată. Acum există, chiar dacă ar fi de dorit ca acesta să nu fie găzduit de un restaurant sau bar, ci să existe un spațiu dedicat, utilizabil în mod regulat de ansamblurile de dans popular ale orașului, potrivit atât pentru repetiții, cât și pentru spectacole sau evenimente similare.
Organizatorii merită, fără îndoială, felicitări: în condițiile date, în acest oraș și într-un timp atât de scurt, au reușit să realizeze tot ceea ce era posibil. Esența unei astfel de întâlniri – întâlnirile autentice, încărcate de emoție – s-a împlinit și de această dată, alături de prestații artistice de înalt nivel și de experiențe culturale care au adus bucurie și energie participanților. Să sperăm că măcar o ediție „mini” va putea fi organizată și anul viitor. În astfel de momente crește valoarea lucrurilor proprii; adesea sunt necesare perioade dificile pentru a le redescoperi și a le aprecia cu adevărat, dar și pentru a înțelege de ce mai avem nevoie cu adevărat. Un an plin de învățăminte se apropie de final. Să fie următorii mai buni!
