„(…) să ne imaginăm pentru o clipă că ne aflăm în sală, să reînviem atmosfera cufundărilor trăite sub influența spectacolelor, freamătul intelectual izbucnit atunci sau, dimpotrivă, vocea critică. Ce altceva ar putea fi scopul final al unei producții scenice decât acela de a contopi nenumăratele mijloace și forme ale expresiei artistice într-o experiență subiectivă, născută exclusiv în universul Eului și îmbogățită în multiplele sale straturi. Fie că este o trăire de moment, fie una care ne însoțește ani de-a rândul sau chiar o viață întreagă, prin care senzația, imaginea, vibrația rămân suspendate pe cortina sufletului. (…)”
Prin rememorarea, asemenea unui album, a spectacolelor, a întâlnirilor de muzică și dans popular, precum și a taberelor de creație și de învățare, completată de mărturiile creatorilor și ale celor care au pus bazele cadrului instituțional, autorul-editor, care a urmărit îndeaproape viața ansamblului, nu poate oferi, desigur, o imagine completă. Cu toate acestea, cunoscând aproape din interior numeroasele etape ale devenirii unui ansamblu profesionist și apoi ale maturizării sale (artistice), își propune să aducă în fața publicului o publicație care apropie cititorul de tainele acestui gen aflat în continuă formare sub ochii noștri, de lumea creatorilor care îl practică, fără a uita însă sunetul limpede al izvorului originar. Este un mediu care reușește să prezinte valorile demne de a fi duse mai departe fără a pierde nici o clipă din vedere cine suntem, de unde venim și, poate, oferind câteva repere și în ceea ce privește direcția în care ne îndreptăm.” (Ferencz Csaba)
Publicație multimedia
Comunitățile din diversele regiuni etnografice ale Transilvaniei au trăit și au perpetuat muzica și dansul popular maghiar cu o diversitate remarcabilă, păstrând totodată o unitate stilistică până în zilele noastre. Pașii lor de dans sunt moșteniți din universul mișcărilor strămoșilor, iar muzicienii transmit cunoștințele între ei asemenea meșterilor iscusiți. Persoanele care poartă această moștenire valoroasă nu au fost inițial destinate scenei, ci muncii fizice grele. Totuși, mulți dintre ei, în ciuda vârstei înaintate, acceptă să participe la diverse evenimente și să predea în tabere, deoarece doar astfel își pot transmite mai departe cunoștințele. Din această motivație, peste cinci sute de persoane au răspuns invitației Ansamblului de Dans „Háromszék” din Sfântu Gheorghe și au participat la unul dintre cele 29 de întâlniri de muzică și dans popular organizate până acum de ansamblu și de Fundația Lajtha László, iar unii dintre ei au revenit de mai multe ori la aceste întâlniri.
Cu ocazia celei de-a XXX-a Întâlniri ale Muzicii și Dansului Popular, în publicația multimedia am reunit acele mărturii ale informatorilor care și-au vorbit despre viața lor, despre pasiunea pentru dans, muzică și tradiții, așa cum au fost consemnate în volumul „Forrásvidéken”, publicat de Ansamblul de Dans „Háromszék” (Fekete Réka – Ferencz Csaba: Forrásvidéken, Sfântu Gheorghe, 2013). Compilația realizată din înregistrări audio, fotografii și materiale video ale aproximativ șaptezeci de informatori din Szilágyság, Kalotaszeg, Szék, Mezőség, Marosszék, zona Küküllő, Ținutul Secuiesc și Gyimes nu doar că evidențiază priceperea dansatorilor și talentul muzical al acestora, ci oferă și o apropiere de personalitatea lor. Portretele de câte cinci–șase minute introduc spectatorul în universul natural al fiecărui informator sau al fiecărui cuplu de informatori, în acel spațiu de viață în care cultura populară a comunității respective s-a integrat organic. (Fekete Réka)
„Așa cum omul pătrunde mai adânc în pădure, vede câtă frumusețe se ascunde încă acolo, câte mistere se află sub coroana fiecărui copac uriaș. La fel stau lucrurile și cu cultura noastră populară, cu moștenirea materială, vestimentară, de dans și muzicală și cu obiceiurile care, pentru noi, sunt deja tradiție, dar pe care strămoșii noștri le trăiau ca parte integrantă a vieții cotidiene. Toată această înțelepciune de viață, demnitatea interioară care susține purtarea și conviețuirea cu aceste valori, nu se poate moșteni precum părul creț sau silueta subțire; trebuie să crești în ea, să devii adult în această lume a simțirilor. Dar acel timp a trecut, frunza acelei epoci s-a îngălbenit și s-a risipit. Iar noi, cei care dorim să simțim savoarea acestor valori, ca și cum ne-am simți limba maternă în gură, ne întindem mâinile după ele și ținem șorțul sub ramuri, ca să cadă comoara în el.” (Fekete Réka)
„Ne putem potoli setea dacă bem apă, dar acea foame firească, care ne împinge să cunoaștem cultura noastră populară tradițională, poate fi domolită doar dacă ne apropiem cât mai mult de ea. (…)”
Deși înființarea Ansamblului de Dans „Háromszék” din Sfântu Gheorghe a fost influențată de deschiderea intelectuală de după 1989, realizarea sa nu ar fi fost posibilă – și nici nu ar fi urmat direcția care reprezintă cu adevărat valoarea – dacă nu ar fi existat tineri care, la sfârșitul anilor ’70, participaseră deja la casa dansului popular și la vizite prin sate, cufundându-se în frumusețea și tainele culturii populare tradiționale, contaminați de muzica și dansul strămoșilor noștri și simțind acea senzație de sete potolită despre care am vorbit mai înainte.
„Könczei Árpád și Deák Gyula – cu sprijinul principal al lui Orbán Árpád și al autorităților locale de atunci (…) au reușit în jumătate de an să formeze în reședința județului Trei Scaune un ansamblu care este recunoscut în întreaga Transilvanie ca ambasador al acestei culturi.” (Fekete Réka)
